Compromisul strategic
S ă ne întoarcem cu gândul câțiva ani înainte de pandemie. Oare ce ne framânta atunci? Cu siguranță, existau multe incertitudini și multe evenimente a caror evoluție nu a fost anticipată. Foarte des se vorbea nu atât de securitate/insecuritate, cât de stabilitate/instabilitate, reperul stabilității fiind epoca Războiului Rece, cu doi pe-un balansoar și de distrugerea reciproc asigurată. Lupta antiteroristă, deși câștigase la „ bursa ” instituțiilor de securitate din foarte multe state, nu câștigase și inimile „publicului larg”. O astfel de oportunitate nu putea fi ratată și „ imperialul ” Vladimir Putin făcea orice putea ca să se profileze drept principal exponent al „ celeilalte tabere ”, aspirând să ocupe iar un loc pe balansoarul puterii mondiale. E drept, „ copilul bun ” nu știa nici el cum să se joace singur. Dacă ar fi știut, ar fi stat pe mijloc, echilibrând balansul, dar, din păca...