FICȚIUNE | Poveste cu șerpi

A fost odată un sătuc aflat în mijlocul unei păduri, locuit de oameni harnici și buni, care își câștigau existența prin munca câmpului și a pădurii. În sat trăiau și mulți șerpi, care își găseau adăpost în tufișurile și gropile din jur. Oamenii și șerpii trăiau în pace, iar cei din urmă erau văzuți că fiind parte din natura din jurul satului.

Într-o zi, o furtună puternică a afectat satul, distrugând casele și recoltele și lăsându-i pe oameni fără adăpost și fără hrană. În timpul furtunii, mai mulți șerpi din pădure s-au adunat în jurul satului, observând pagubele și suferința oamenilor. Încetul cu încetul, șerpii au început să se apropie de sat și să ajute la reconstrucția caselor și la strângerea hranei.

Inițial, oamenii au fost îngrijorați de prezența șerpilor, dar pe măsură ce au văzut cât de mult ajută și cât de buni sunt, au început să-i primească și să-i accepte. Astfel, oamenii și șerpii au început să colaboreze, să lucreze împreună și să-și împărtășească resursele.

Șerpii au adus cu ei cunoștințe și abilități pe care oamenii nu le aveau.

În scurt timp, satul a renăscut, iar oamenii și șerpii au devenit buni prieteni. Oamenii au învățat să nu se teamă de șerpi și să-i respecte pentru ceea ce sunt. În schimb, șerpii și-au dat seama că oamenii pot fi buni și înțelegători, chiar și față de animale considerate periculoase și nedorite.

Astfel, satul a devenit un loc în care oamenii și animalele trăiau împreună în armonie și respect reciproc. Acest exemplu arată că în ciuda diferențelor dintre noi, putem învață să ne înțelegem și să colaborăm pentru a face lumea un loc mai bun.

---------------------------------------------------------------------------------

BRIK